duminică, 13 decembrie 2009

Timpuri inghetate!...


... Imi creionez pe o coala de hartie... amestec de sentimente, visari si amintiri. Ma intorc si privesc in valtoarea vietii si degust, din nou, clipele ce au trecut. Incep acum sa cred ca aud culori si vad sunete. Zumzetele feerice ce imi inunda timpanele imi amintesc ca lumea este-n sarbatoare! Un fulg zambitor imi dezvaluie a lui poveste in fuga sa catre pamant, asternandu-se usor in palma mea si... s-a topit! Totul capata nuanta, toate se impodobesc... admir un glob de sticla in care se oglindeste, unduit, al meu chip... zdobit sau fericit?! Regi mari in mijlocul oraselor, imbracati in straie de sarbatoare, cu facliile orbitoare, le zaresti coroanele la cer strigatoare... printre oamenii tot mai grabiti! Cetateni rosiatici, cu barba albicioasa, canta si danseaza pe strazile vietii, carand sacii cu cadouri, alaturi de vestitul Rudolf. Toate acestea vor sa prevesteasca o noapte tainica, in care iubirea va domni peste tot si toate. Se apropie Craciunul... sarbatoarea magica ce ne purifica sufletele de gudronul lasat asupra noastra de lucrurile lumesti...! Cum? aducandu-ne alaturi de familii, de persoanele iubite, doar prin simpla traditie ce spune ca Nasterea lui Iisus, praznuieste adunarea celor dragi in jurul bradului in noaptea de Ajun, lasandu-ne inimile sa glasuiasca in cor... colinde! Stau acum in casa ... privind prin ochiul de fereastra... si incerc sa vad dincolo de sticla... Cad in visare... impodobesc un bradut, e armonie, veselie, sunt cu cei dragi, ,,afara ninge linistit, si-n casa arde focul"..! Zaresc scanteile reflectandu-se in globuri si zumzetele rasetelor celor dragi - ma apropii de ei... BbUuFf! Am dat cu capul de sticla geamului... clipesc adesea, o lacrima se prelinge...dar e inghetata rapid de frigul iernii ce-l simt in sufletul meu...!

joi, 15 octombrie 2009

Oameni + viata = experienta


Destul de multa vreme a trecut de cand nu am mai postat pe pagina mea virtuala. Cum mi s-a mai intamplat, timpul este cel care ma tradeaza uneori. Am multe sa va povestesc si nu stiu nici cu care sa incep.

Revin la vacanta de vara - pentru inceput - de-a lungul careia am avut din nou multe de invatat. Pot afirma ca am asteptat sa se decanteze informatia acumulata…! Cele trei luni m-au invitat tot pe bancile scolii, dar de aceasta data o scoala a vietii. Am fost plecata din localitate, am vizitat locuri noi, ,,m-am contopit” cu natura, am alergat pe plaiurile romanesti, am visat cu ochii deschisi si in final am cunocut oameni noi. Ehhh… si, cam de aici pleaca si bunele si relele. Am avut ocazia in aceasta vara sa petrec mai mult timp in preajma copiilor, discutand cu acestia in pasi de dans si savurand din energia lor debordanta. Pe langa copii am avut ocazia sa cunosc si adulti, pe fata carora ,,dansau” superficialitatea, aroganta si mai presus de toate ipocrizia. Inconjurata de astfel de persoane, care mereu doreau sa le arate celorlalti ca servesc cultura pe tava, in final lovindu-se cu capul de pragul de sus, stateam si ma gandeam adeseori la puritatea taranului roman. Pe fata acestuia puteai la orice ora sa regasesti blandete, poate ani de munca grei, o lupta cu viata dusa cu diplomatie, intr-un cuvant SIMPLITATE. In actualul spatiu temporal, ne lovim vrand, nevrand de modalitatile josnice in care unii semeni ai nostri incearca sa iti argumenteze in fata ca poti azi sa fii mai stupid ca ieri, dar in viziunea lor mai castigat azi decat maine..! Oare de ce este nevoie sa ajungem sa ne furam, sa ne injosim, sa ne prostim unii pe altii? Oare de ce simplitatea si umanitatea pierd teren tot mai mult teren in fata nedureroasei prostii si a impertinentei grosolane? Multe intrebari avem…. Putine raspunsuri gasim!

Poate acest articol este mai dur din punct de vedere al limbajului sau ai tonalitatii folosite, insa privesc in jurul meu si vad o realitate cruda, si cu atat mai crunta cu cat unii dintre noi o intretin si ii asigura continuitate...!

luni, 8 iunie 2009

... titlul se afla in gandirea noastra...!



,, Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare? "

A fost dragoste la prima vedere intre mine si acest text... nu ii stiu exact radacinile si poate nici nu conteaza acest lucru, insa m-a captivat. La prima vedere ceva sofisticat... O noua examinare..! Ai ocazia sa intri in lumea cuvintelor, sa fii arhitectul universului lor, sa inveti astfel sa le dai viata prin prisma ratiunii umane si a sentimentelor, ce uneori ne ajuta sa ne lasam dusi de val, dar intr-un mod constructiv.
In final....concluzionez ca iubirea nu are limite, ei ii sunt puse doar granite, in aceasta lume... trebuie sa ajungem sa credem ca ,,iubirea este arhitectul universului".... doar asa putem aspira catre cea absoluta! :)

E ciudat acest articol, insa asta mi-a venit sa scriu si nu am ezitat plus ca acest text de mult vroiam sa il pun pe blog... insa imi lipsea starea de spirit necesara ... iar acum o am... adica una melancolica in care simt cum imi curge prin vene iubirea si totusi simt ca ea este doar un ideal la care aspiram cu totii ... dar ea este ca o muza... ceva mirific ce nu putem atinge... este doar ca o halucinatie care ne stimuleaza mereu, dar cu greu se ajunge... la dobandirea ei..! Iar cei care o fac... nu se vor simti fericiti pe deplin pentru ca putini ajung acolo...sa cunoasca iubirea si fiind putini... se vor simti singuri... poate nedreptatiti si de ce nu, poate chiar neiubiti ... adeseori ...!


Sportul

Adeseori ne intrebam cat de benefic, sau nu, este sportul? Dar intrebarea care ne framanta pe multi: chiar poate fi sportul cel care scoate tot ce-i mai bun din noi?... Stateam astazi de vorba cu prietena mea cea mai buna (Andreea) despre acest subiect si am ajuns la mai multe concluzii.

Intradevar, in sport toti putem gasi alinare, libertate, noutate. Poate ca acum o sa spuneti .. cu ce ma alina pe mine sportul...? si Andreea mi-a sugerat un foarte bun exemplu. Un amic de-al ei s-a nascut cu disabilitati (picioarele mai scurte - 65 cm) si a gasit in sport, mai exact rollerblading, motivatia de a trece peste complexul sau. Acest lucru la stimulat foarte mult sa devina campion international la sporturi urbane, putandu-se lauda cu peste 10 ani de experienta.

Sportul este accesibil tuturor categoriilor de oameni, iar datorita faptului ca are foarte multe ramuri si este flexibil poate fi adaptat oricarei persoane, inclusiv celor care nu au fost inzestrati cu talent in planul artistic, deoarece performanta in sport nu este ereditara ci se dobandeste pe parcursul vietii. Drumul care duce catre performanta este cel care ne ajuta sa evadam din monotonia vietii cotidiene.

Dragostea, (doar cum sa uit eu de ea si sa nu o pomenesc nu?), se regaseste si ea in sport si este cea care ajuta foarte mult la imbunatatirea aptitudinilor. Bine, acum depinde de perspectiva fiecaruia, dragostea pentru sportul in sine sau cea venita din partea persoanei iubite.... intalnite chiar pe parcursul practicarii hobby-ului, sau nu.

In final sportul este cel care scoate ce-i mai bun din noi, cel care ne ajuta sa facem cunostinta cu campionul din noi, care ne ofera o noua motivatie in fiecare zi si nu in ultimul rand noi prieteni care impartasesc acelasi hobby...!

duminică, 17 mai 2009

,,Iubeste-ti persoana iubita, atunci cand merita mai putin, pentru ca atunci s-ar putea sa aiba cea mai mare nevoie…!”

Acesta este un citat care ,,mi-a facut cu ochiul “ in timpul lecturarii unei carti! M-am oprit din citit si am meditat ceva timp…! In profunzimea cu care am incercat sa descifrez taina cuvintelor am concluzionat ca mult adevar graiesc acestea. Atunci cand toate lucrurile descurg bine, adica viata ti-a pus in cale o portiune de drum cu mai putine obstacole, ai impresia ca realitatea este roz si esti fericit, pentru ca simti cum dragostea iti rodeste in suflet. Insa vine si momentul in care aceeasi viata ,,isi arata coltii,, si poate mai mult decat atat si-i infinge adanc in sperantele tale. Presati de acele clipe, de respectivele greutati avem uneori tendinta de a ne resemna, de a ne pune in fata scutul protector, care este in acelasi timp unul plin de duritate si implusivitate.

Ehh… acelea sunt momentele in care de cele mai multe ori suntem etichetati, respinsi si poate chiar judecati cu sange rece doar pentru faptul ca cineva … de undeva… ne pecetluieste soarta si ne face cunostinta cu noi…. acei noi facuti din calitati si deopotriva defecte. Greseala oamenilor, in general, tocmai aceasta este , ca nu ne gandim ca poate tocmai in acele perioade de timp nefaste avem nevoie de comunicare, de o persoana draga langa noi cu care sa impartim ,,povara greutatilor”, de o alinare, de un zambet cald oferit de cel in care ti-ai sadit samanta iubirii si tocmai de rodul acesteia ce astepti cu ardoare sa-ti fie oferit spre a te intari. Cam asa stau lucrurile, tocmai atunci cand putem parea absurzi sau poate de neinteles, cand meritam mai putin sa fim iubiti…. Abia in acele crampeie din viata, dragostea isi poate atinge cu adevarat scopul: de a vindeca, de a da forta si de a deveni pictorul visurilor inimii noastre....!

joi, 7 mai 2009

AMF – Academia de Mofturi si Fite


Hmmm… am văzut de curând într-o emisiune a lui Măruţă, pe Pro Tv, acest titlu care mi-a rămas în minte !

Tot mai des în zilele noastre, în aceasta ţară, începem să ne confruntăm cu un nou curent : Fiţomofturologia! Este o mişcare în vogă, care reuneşte un număr de adepţi – fiţomofturologi – în baza unor înclinaţii comune precum: capriciozitatea excesivă, evidenţierea unui ton arogant în care se accentuează superioritatea dusă la extrem şi să nu uităm de comoditatea cu care aceştia aşteaptă sa fie aduşi la rangul de zei, chiar idolatrizaţi…. sau staţi!! dacă se poate, mai întâi să trecem prin proba ,,rugăminţilor îndelungate” pentru a ne fi permis să-i idolatrizăm.

În sfârşit, sunt şi eu de părere că ar trebui ca în ţara noastră să se mai înfiinţeze o nouă academie: AMF – Academia de Mofturi şi Fiţe. Am putea pune chiar şi o taxă anuală la această academie şi pot garanta că pe baza celor care ar putea să fie admişi numai după examinarea orală, şi ar achita taxa în cauză, ar scoate România până şi din vestita criză financiară…! Sau dacă e prea mult, ne putem rezuma doar la reparaţiile craterelor din autostrăzile noastre…! Însă privind în jur ne putem reorienta în orice moment către împrumuturile de speranţă ale băncii lui Dragos (http://dapreutescu.blogspot.com/2009/03/stiu-de-la-cine-trebuie-sa-imprumutam.html) ….dar asta-i deja alta problemă! … :)

vineri, 1 mai 2009

,,De 2 ori MAI tanar!"

Cu ocazia Zilei Naţionale a Tineretului, în data de 2 mai 2009, Direcţia Judeţeană Pentru Tineret Iaşi în colaborare cu Casa de Cultura a Studenţilor Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi şi Direcţia Judeţeană pentru Sport vă invită la o serie de activităţi destinate tinerilor din Iaşi

Activitate realizata in parteneriat cu Consiliul Judetean al Elevilor ~ CJE ~


Programul evenimentelor de „2 Mai – Ziua Naţională a Tineretului”

2 mai 2009 – Iaşi, bld.Ştefan cel Mare

10.00-12.00 Crosul Tineretului- Stadionul „Emil Alexandrescu”,

10.00-15.00 Concurs de Streetball -Bld.Stefan cel Mare,

10.00-22.00 Zidul semnăturilor – Bld.Ştefan cel Mare,

10.00-18.00 Mini Campionat de Fotbal-Sala Gradinari,

10.00-17.00 Porţi deschise- acces gratuit la Muzeele: „Unirii”, „Poni Cernătescu”, „M.Kogălniceanu”, „Hârlău”,

11.00-12.00 „Adolescenţa, o provocare pentru adolescenţi”- Casa de Cultură „Mihail Ursachi”,

14.00-16.00 Marşul cicliştilor- Traseu Casa de Cultură a Studenţilor-bld.Stefan cel Mare-P.Roş-Splai Bahlui-Tudor-Elena Doamna-Casa de Cultura a Studenţilor,

14.00-18.00 Cafeneaua din autobuz- Traseu Copou-Tudor Vladimirescu,

14.00-18.00 Parada Tinerilor-Bld.Ştefan cel Mare,

19.00-22.00 Seara Hip-Hop- Casa de Cultura a Studenţilor .


Va asteptam cu drag!


joi, 30 aprilie 2009

CEL MAI MIC OM DIN LUME!

In aceasta seara tocmai am vorbit la telefon cu mama care imi spunea ca a vazut in cadrul unei emisiuni TV ca a fost prezentat cel mai mic om din lume. Insa cand mi-a spus inaltimea acestuia am dat buzna pe internet pentru a vedea cu ochii mei. Aici este un link de la un site unde am putut vedea eu... http://filme.bizi.ro/filme-cool/cel-mai-mic-om-din-lume-p1fdc0ees2t6.html ... uitati-va si voi si sigur veti ramane uimiti! ARE 30 de CENTIMETRI! Wow....

duminică, 26 aprilie 2009

Ce este Dragostea?


Ce este dragostea?...o caldura?o dorinta?...un dor?...un gand mai multe ganduri?...o lacrima, fie ea de bucurie sau de durere?...un zambet?...cafeaua aburinda bauta la inceput de zi impreuna cu un om pe care l-ai vrea langa tine in fiecare inceput de zi?
...planurile facute inca dormind putin,pentru o zi intreaga?...sarutul fugar de "la revedere"?....sau cel prelung-pasiune promisa?...numele acelui "cineva" staruindu-ti in minte peste zi,rasarind dintre alte ganduri,alte preocupari numai ca sa te mire,sa te bucure?...ce poate fi dragostea?...un vis?...o realitate?
...o intrebare sau o cetitudine?...ceva bun sau ceva rau?...
..impulsul necontrolat,aproape,de a pune mana pe telefon si a-l suna pe celalalt,de a scrie o scrisoare,un email,un sms,orice...impins de dorinta acuta de a comunica cuiva,ceva,fie si numai gandul ca te gandesti?...
Sa fie dragostea primul gand de dimineata,ultimul suspin de seara?...
sa fie dragostea zambetul moale,bland,din intuneric adresat intr-o noapte goala imaginii ce iti staruie pe retina-fie cea a ochiului,cea a sufletului,sau cea a mintii?...
...sa fie oare furia neputincioasa a lui "nu pot!"?...frustrarea adusa celui de langa tine?...incruntarea ta aparuta la incruntarea celuilalt?...fierbinteala din ceafa,atunci cand nu stii ce sa fcai ca sa-i fie bine celuilalt, asa cum ai vrea sa ii fie clipa de clipa,fara nici o legatura cu tine?...
ce e dragostea?...izbucnire a sufletului?...a simturilor?...a amandurora?...bratele deschise larg,intr-o imbratisare oarba-invitatie la blandetea si calma furtuna a inimii?...sau, poate, imbratisarea dureroasa stransa pana la contopire,a unei clipe furate...furate cui?vietii?..
sa fie dragostea ameteala care te cuprinde cand rostesti in suflet un nume?...
...iluzia speranta comunicarii atunci cand suna telefonul exact in clipa in care tu iti indreptai gandurile spre un loc anume din inima ta?...
ce este dragostea?...lupta cu greutatile?...mana care iti sterge lacrimile iscate de furie,din neputinta, de durere,de grija, de rautate,de tradare?...umarul care nu se rasuceste spre fuga,ci iti intampina fruntea impovarata?...vorba calma si gandul gandit...nu aruncat la intamplare rostit in fata necazului?...
ce este dragostea?..intelegere...prietenie...onestitate?...mana intinsa in sprijin sau in mangaiere,ori numai in contact,in orice clipa buna sau rea?...degetele trecute prin par?...paharul cu apa atunci cand ti-e sete?..batista uda atunci cand ai febre?...sau drumul facut la farmacie iarna,pe un ger cumplit,tarziu in noapte?...lacrimile de ingrijorare cand se intampla ceva ce nu poti controla?...dorinta de a fugi undeva,oriunde...numai sa stii ca l-ai pus pe celalalt la adapost?...
ce este dragostea?....incurajarea?....sprijinul?bucuria care te inunda cand il vezi pe celalalt zambind, de a-l vedea fericit,mai linistit, de a-l sti multumit?...genunchii care se inmoaie in sarut?...ameteala care te curpinde cand iti imaginezi inlantuirea trupurilor?...indiferenta fata de tot ceea ce inseamna materie atunci cand spiritele fac dragoste?...dorinta de mai mult?...frica de clipa ruperii?...ratacirea in celalalt sau ratacirea in tine?...senzatia ca lumea s-a inchis in jurul a numai doi oameni?...panica care te curpinde atunci cand inchizi ochii si nu-l simti pe celalalt langa tine,langa corpul tau?...frica de a te nu te simti un nimeni acolo unde candva erai totul?...un pictor ce contureaza visurile inimii?...dorinta de a gasi mereu ceva nou in celalalt?...puterea de a trece peste fraul ratiunii?...un vis, fie el implinit sau nu?...
ce e dragostea?..."buna dimineata" rostit cu ochii inchisi,zambind la gandul inca unei zile inceputa si sfarsita alaturi de un om pe care il vrei in fiecare zi a ta?...sau "noapte buna"...aproape soptit cu dor,oboseala,somn,zambet...dragoste?...
de fapt...ce este dragostea?

Sursa: Propriile ganduri ale prietenilor si ale mele.

miercuri, 1 aprilie 2009

Cuvinte


O lacrimă se îngână pe altarul visării.

Lovesc bine răul şi potolesc fericirea,

Opresc dragostea şi feresc limita,

Zăresc în fereastră soarele fără aripi,

Mânjesc pe o coală lupta de visuri,

Gânguresc ca şi cum aş fi nouă în element.

Fără dragoste mă duc şi mă întorc plină de neînţeles,

Revin şi caut şi nu ştiu ce vreau,

Merg treptat până ce mă lovesc de mine însămi...

Puterea mi-e sleită de frumuseţea care

Murmură în adâncurile fiinţei mele fără nicio încetare...

Torţa îngheţată încă mai arde în minte,

Alerg fără capăt şi caut cuvinte...

Respect totuşi firea, o iluzie de zile,

Pierdută pe un drum caut rătăcire.

Murmură şi florile ce cresc din mine,

Murmură totul, în afar de cuvinte...

Nu mă chema, să le aud tăcerea...!



joi, 19 martie 2009

Referitor la sondajul alaturat, incheiat.


... Sincera sa fiu, eram cu adevarat interesata sa vad parerile mai multor tineri, cu privire la acest aspect. Imi adresam de multe ori aceasta intrebare, daca chiar trebuie sa devenim niste robotei lipsiti de sensibilitate dar incarcati bine cu cinism, ironie etc. M-am izbit tot mai mult de raceala unor oameni care lucreaza totusi in domenii in care nu ar trebui sa domeneasca decat amabilitatea, respectul si chiar armonia. Pe strada, in autobuz, la scoala, in parc, vad persoane care instiga la violenta, o si aplica doar pentru asi mentine verticalitatea, pentru a o impune si pentru a iesi in evidenta prin duritatea loc. Majoritatea tind spre caracterul impulsiv, impregnandu-si severitatea in comportament si pe chip.

Ma simt bine pentru faptul ca cei care au raspuns in cardul sondajului, nu vad aceste comportamente ca o solutie pentru a tine piept societatii in care traim. Oare de ce nu mai privim in jur si nu e gandim ca o cominicare mai buna, respectul fata de ceilalti, etc. ne-ar mai detensiona. Toti avem si zile proaste, dar de ce nu meditam altfel? Ca dupa ploaie multe flori vor ,,rasari"? (precum imi spunea o prietena.)...Ehhh, dar cred ca imi voi face si eu abonament la imprumuturile de speranta oferite de Dragos..! Insa mai grav e cu cei care ne plimba tara asta ,,pe aripile vantului", le trebuie un abonament la cinste, respect, inteligenta, intelepciune...!

luni, 9 martie 2009

Anna Karenina...!


Lev Tolstoi… până mai ieri, pentru mine, un autor care nu îmi prezenta interes, asta datorându-se şi faptului că nu am auzit prea multe despre el în jurul meu, dar nici eu nu i-am acordat atenţie. Am luat contact cu lumea acestui romancier rus, atunci când, la ora de limba română ni s-a propus sa ne exprimăm dorinţa pentru a citi o carte, de această dată, care ne-a atras atenţia. Am decis să aleg Anna Karenina.
Înainte să încep să citesc acest roman, care am aflat ulterior câte pagini are (cam 900…), am dorit să mai aflu câte ceva despre scriitorul acestuia. Astfel am pătruns în lumea lui Tolstoi şi am aflat că scria la acest roman în silă, deoarece se temea că lansarea lui nu va avea succes, încurcându-se tot mai mult la reconstituirea atmosferei romanului. El se înspira din tot ceea ce avea în împrejurimi, chiar din propriile lui trăiri, întămplări, pentru a ,,construi” opera. Anna Karenina, este un roman realist, clasic, în a cărui file se conturează şi se împletesc trei aspecte distincte: fresca socială, destinul Annei şi destinul lui Levin. Cine este Anna şi totodată Levin? Acestea din urmă sunt personajele principale ale romanului, dar care au o viaţă paralelă, ei nu ajung să se cunoscă decât în capitolul X. Protagonista este cea care îşi doreşte cu tot dinadinsul să aibă parte de o dragoste absolută, pasională, dar se lasă dusă de val şi tocmai acest lucru îi va aduce un sfârşit tragic. Pe de altă parte Levin, pare a fi pensonajul principal opus Annei, care are parte de acea iubire înfloritoare alături de soţia sa Kitty, cu care va rămâne până la sfârşit. Între aceste două lumi paralele ale protagoniştilor în rol principal, intervine şi descrierea amănunţită a societăţii ruseşti din acele timpuri, care pe cât de detaliată este, cu atât te atrage mai mult. Alţi lectori spun că e plictisitoare, întradevăr sunt unele pasaje care devin astfel însă acestea sunt minoritare.
Anna Karenina, dincolo de opera în sine, mi-a deschis şi alte orizonturi prin care pot să privesc, să analizez o relaţie sentimentală. Mi-a subliniat şi faptul că nu merită să te laşi dus de val, chiar dacă acest val provine din iubire, pentru că în cel mai scurt timp poţi cădea de pe cele mai înalte punţi, unde cu greu poate că ai ajuns. Însă, tinând cont şi de partea optimistă, este bine să înveţi în timp, să-ţi chibzuieşti simţămintele pentru persoana iubită, iar dacă în acestea vei include respectul faţă de cel din ochii tăi, încrederea şi comunicarea, poţi clădi încetul cu încetul, temelia unei poveşti de dragoste de durată!

luni, 23 februarie 2009

Iubirea


Liniştea e apăsătoare,
Doar un glas răsună
Peste marile hotare,
Ce-i iubirea, vrea să spună.
Luna este mare,
Pe cerul înstelat,
Unde e iubire,
Iubire de neuitat,
Steaua este armonioasă,
Dar şi luna e frumoasă,
Dragoatea e veşnică,
Când luna e feerică.
Lumina e un început
Întunericul e un sfârşit,
Iar în lume e bine,
Să nu cezi pe orişicine.
De te încrezi în ea,
E pierzania ta.
De te încrezi în mine
O să fie bine!

joi, 19 februarie 2009

Un Geniu, despre ceea ce pare a fi criza!

"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru.
Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate aparea pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.
Creativitatea se naste din necesitate, precum se naste ziua din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane ,,depasit”.
Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile.
Adevarata criza este criza incompetentei.
Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii.
Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere.
Daca vorbim despre criza, o promovam, iar tacerea este o exaltare a conformismului.
In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi."
Albert Einstein
Cati dintre ,,marii politicieni" gandesc astazi asa?
Cati dintre ,,marii conducatori" gandesc astazi asa?
Si... cati dintre noi, oameni de rand, gandesc astazi asa?

marți, 17 februarie 2009

...Secretul!



Am un secret, dar nu-l pot spune,
Căci e ceva legat de tine.
E grav, urgent, periculos,
Dar e atâta de frumos!
Câci îl păstrez de mult
În inimă şi-n gând,
Şi stau acum şi mă întreb,
Să-ţi spun? Să nu-ţi spun?
Nu e drept
Să ţin aşa ceva ascuns.
Şi poate că acum greşesc,
Dar îmi doresc să ştii
Că te iubesc...!

marți, 10 februarie 2009

Valentine's Day... sau Ziua Indragostitilor!



..... Desi nu este o sarbatoare cu specific romanesc, este inca o ocazie in plus pentru indragostiti sa-si dezvalui sentimentele...! Poate fi considerata o zi obisnuita, ca oricare alta, dar uitati cat de simplu este, ca aceasta sa capete contur si o semnificatie aparte, numai prin traditia dupa care este perceputa. 14 februarie pentru noi, sau Valentine's Day pentru toti, ne ofera prilejul sa ne redescoperim prin ochii iubitei / iubitului. Iubirea este elixirul vital, izvorul sanatatii si puterii pentru fiecare om. Sunt clipe de nedefinit acelea, atunci cand doua suflete nu-si vorbesc decat intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele. Ziua ce 14 februarie este ocrotitoarea unor astfel de conversatii... intelese doar de catre indragostiti!



INCEPUTURILE UNEI IUBIRI IMPARTASITE SUNT TOT CE ISI POATE INCHIPUI MAI FERMECATOR UN OM PE LUMEA ACEASTA! Stau si ma gandesc si tind sa cred ca in mintea fiecarui om care iubeste, si este iubit, se infiripa intrebarea: "cum sa patrund in tainele inimii persoanei iubite mai mult? sa o fac sa simta ceea ce simt?" In mintea mea raspunsul suna cam asa: totul sta in voia inimii, pe care nici oamenii, nici cerul, nici chiar propriile noastre interese nu o pot schimba vreodata! Asa ca va urez de pe acum un 14 februarie plin de dragoste, si nu uitati ca viata inseamna iubire, si iubirea viata! Iubesti si simti ca traiesti, deci aratati-va sentimetele...!

UNITATE! oare?

UNITATE... tot mai des intalnit acest cuvant! Dar ma intreb, oare mai este el folosit la adevarata sa valoare? Din pacate, vremurile actuale reusesc a ma contrazice tot mai mult. Fie ca vine vorba de unitate privind un stat, unitate privind anumite valori, unitate cu privire la prietenie, in majoritatea cazurilor cuvantul este folosit mai mult pentru a da "incarcatura si culoare" contextului, uitandu-se defapt de adevarata sa "greutate morala". Se mai poate oare, ca pe scena unui teatru numit ''LUME'', in care fiecare este "inzestrat" cu o masca a falsitatii si a superficialitatii sa fim uniti? Cati dintre voi ar raspunde afirmativ?... Raspunsul la aceste intrebari, cei care posibil il avem, poate diferi mult, insa am sa las deschisa aceasta fraza...!
Eu, insa stiu sigur ca macar oameni care isi doresc acest lucru sunt. Practic ca sa poti realiza ceva, trebuie sa ai vointa, sa iti doresti. Un bun exemplu este Dragos (http://dapreutescu.blogspot.com/), care desi este foarte bine pus la curent cu "sceneta care se presteaza acum" in Romania, are puterea sa afirme si nu in ultimul rand sa ne indemne catre UNITATE. Ca sa faci acest lucru, trebuie sa crezi cu adevarat in oameni si in incarcatura morala a vorbelor.
UNITATEA ESTE CEA CARE NE ADUCE IMPREUNA, CEA CARE NE AMINTESTE, CA PE LANGA FAPTUL CA SUNTEM OAMENI SI ASTA NE LEAGA, MAI TREBUIE SA PRETUIM SI RELATIILE DINTRE NOI, INDIFERENT CARE SUNT ACESTEA: DE PRIETENIE, COLEGIALITATE, SENTIMENTALE ETC. UNITATEA PE ANSAMBLU INSEAMNA O FORTA, DECI PRIN EA PUTEM DEVENI MAI PUTERNICI SI PUTEM SCHIMBA CEVA! Nu credeti ca ar cam trebui sa mai dam importanta si acestui aspect "putem schimba ceva"? ... Cine? ... NOI! ... Cum? ... PRIN UNITATE!... Unde? "IN INTERPRETAREA ROLURILOR DIN ACTUALA SCENETA A SOCIETATII ROMANESTI. "

Criza... CRiza CRIza CRIZa si iar CRIZA

Ahhh...! NU stiu cum este pentru voi, dar pentru mine este ciudat. Peste tot, unde merg, ce ascult, unde ma uit, vorbeste de CRIZA FINANCIARA, care afecteaza si iar afecteaza! Zilnic la televizor vizionez acelasi "buletin de stiri" in care se vorbeste 30 de minute despre crime, violuri, furturi si atacuri cu nu mai stiu cate asasinate, dupa care din nou ne este desfacut firul in patruzeci referitor la criza: "a scazut consumul la alimente cu 30%, a scazut consumul de carne cu 70%, a scazut ...."etc. Oare de ce nu ne dam seama ca defapt, aceasta criza financiara s-a instalat mai mult in mentalitatea noastra decat in exterior si practic de aici si consecintele. Dominati de "febra crizei" ne limitam in cheltuieli, dar o facem exagerat, astfel stopam schimbul de "marfuri", producatorii produc si nu mai au cui sa vanda, deoarece cumparatorii servesc "criza la pachet". Politicienii ne vand "propaganda la kg", ba chiar mai mult se mai si amuza pe lucrul acesta, iar sistemele de baza ale societatii o iau razna! Dar viata merge inainte, bine cat poate, ca mai nou se moare si pe la spital - printre sectii, sa zicem ca merge inainte in siguranta, dar tot cat se poate, ca cei care ar trebui sa ne protejeze mai apeleaza si pe la proverbul "Ma fac frate cu dracul, pana trec lacul", dar in forma modernizata "pana imi umplu buzunarele, pentru o casa, doua"...! Ehe, dragi romani, dar macar cinstea fata de oamenii simpli sa o manifestam, de cei care se lupta sa demonstreze ca in aceasta viata / lumea in care traim, desi plina de haos, poti deveni un erou dovedindu-ti adevaratele valori in care crezi si demnitatea de a fi om...!

vineri, 23 ianuarie 2009

Iaşul la 150 de ani de la alegerea lui Cuza ca Domnitor


Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Totuşi, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană costruită în 1395), se crede că oraşul este mult mai vechi, cel puţin cu câteva decenii de această dată. Iaşul oferă o imagine unică prin aşezarea sa. Situat în NE ţării, se întinde pe şapte coline domoale, asemenea oraşului Roma. Cine vrea să descopere Iaşul va intra aici ca pe o imensă poartă a istoriei noastre.
La Iaşi "fiecare piatră vorbeşte de trecut", prin numărul mare de mănăstiri, muzee, case memoriale. De aceea, putem spune ca oraşul Iaşi este un veritabil muzeu naţional, prin comorile de istorie şi de artă pe care le are. Unul dintre marii istorici români – Nicolae Iorga – prin propria părere ne informează despre importanţa acestui oraş: "Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru, care trăieşte în acest loc mai viu si mai bogat decât oriunde aiurea. În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi vazut oraşul care a fost şi-şi zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei…”. Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iaşi, capitală a Moldovei, timp de trei secole (1564-1862). Iaşul este şi oraşul marilor idei, al Marii Uniri, al celei mai vechi universităţi, al primului spectacol de teatru în limba romană, al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca din Ţicău).
Am adus în discuţie şi faptul că Iaşul a fost gazdă a Marilor Uniri. La 24 ianuarie se împlinesc 150 de ani de la Unirea Principatelor Române Moldova şi Muntenia, moment istoric pe care tradiţia populară avea să-l păstreze în amintirea colectivă drept ,,Unirea lui Cuza”. La 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Moldovei îl va alege domn, iar trei săptămâni mai târziu, la 24 ianuarie, va proceda la fel şi Adunarea electivă a Valahiei / Ţării Româneşti, clasa politică românească găsind, astfel, formula prin care, respectând regulile europene, să-şi atingă idealul unionist. De fapt, unirea nu era a lui Cuza, ci - cum avea s-o spună, chiar în epocă, unul din marii oameni de stat români ai veacului al XIX-lea, Mihail Kogălniceanu - a întregii naţiuni: după actul temerar, deşi efemer, al lui Mihai Viteazul, mai toţi principii celor trei state feudale româneşti, inclusiv acei domnitori fanarioţi care apucaseră să domnească mai mult de câteva luni, năzuiseră să repete "isprava" şi, atât cât i-au lăsat condiţiile, acţionaseră în acest sens, fie prin reînnoirea alianţelor personale, fie prin încercări de a-şi însuşi coroana unuia din principatele vecine, fie (precum Ipsilanti şi Mavrocordaţii, atunci când au puşi domni, pe rând, şi la Iaşi şi la Bucureşti) prin introducerea aceloraşi legi şi reforme. Unirea fusese evocată şi de Tudor Vladimirescu, şi, mai ales, de toate grupările paşoptiste, în rândul cărora se numărase Cuza însuşi. Dar, dacă Alexandru Ioan Cuza nu a fost înfăptuitorul Unirii, el a binemeritat, totuşi, transformarea în simbol al acesteia, întrucât actele sale de guvernare au dat operei naţionale a anului 1859 caracter indestructibil - pe care nu l-a mai putut "dezinventa" nici înlăturarea sa de la putere. Aşa se face că, faţă de Cuza-Vodă, istoria s-a arătat recunoscătoare - cum rarisim s-a întâmplat în trecutul nostru, mai vechi ori mai recent - de actele sale nedezicându-se nici dinastia instalată după înlăturarea sa de pe tron, nici exponenţii celor cinci dictaturi dintre anii 1938 - 1989, nici opinia publică postdecembristă, atât de grăbită, adesea, să-şi nege propria moştenire. Născut, foarte probabil, în 20 martie 1820, undeva între Bârlad şi Galaţi, cel ce avea să devină Domnul Unirii provenea dintr-o familie de mici boieri moldoveni, înrudiţi de departe cu Cantemireştii, care-şi salvaseră întrucâtva rangul ocupând, în epoca fanariotă, o serie de dregătorii, precum - în cazul tatălui său Ioan - cea spătar şi ispravnic de Fălciu, cealaltă ramură a familiei, cea maternă, îl lega (dar asta era un fapt comun în cazul boierimii moldo-valahe) de pierduta aristocraţie a Constantinopolului. "Să dea Dumnezeu să-i meargă Ţării mai bine fără mine decât cu mine" va spune Cuza, după înlăturarea sa de pe tron, de către aceeaşi clasă politică, la 11/23 februarie 1866. Va părăsi statul pe care-l condusese, pe acelaşi drum pe care-l străbătuse în 1848: prin Braşov şi Lugoj, spre Viena, pentru a se reîntoarce post-mortem, în 1873, cu onoruri militare, întâi la Ruginoasa, iar mai apoi, la Biserica "Trei Ierarhi” din Iaşi. Date referitoare locul naşterii, data şi familia din care provine, Al. Ioan Cuza, precum şi anul în care coboară de pe tronul Moldovei, iar mai apoi anul în care a părăsit lumea celor vii, ar trebui să ni le conturăm în memoria nostră. Să nu uităm însă şi de perioada în care acesta a domnit şi anume: Domnul Moldovei - 5 ian. 1859 - 24 ian.1862, Domnul Ţării Româneşti - 24 ian.1859 - 24 ian.1862 şi Domnul Principatelor Unite Române - 24 ian.1862 - 11 feb.1866.
Privind şi din altă perspectivă se împlinesc150 de ani de la actul de naştere a Statului Român Modern. De ce? Pentru că printre Sarcinile pe care Cuza le-a urmărit în timpul domniei sale se numără şi modernizarea statului român după model occidental, cu instituţii şi cadre legislative moderne. Cuza întreprinde primele măsuri precum secularizarea averilor mănăstireşti, reforma fiscală, reforma administrativă, codul penal, codul civil, înfiinţarea Curţii de Conturi, înfiinţarea universităţilor de stat de la Iaşi şi Bucureşti, dar cele mai aprigi dezbateri cu Adunarea legislativă a fost în jurul reformei agrare. Domnia lui Alexandru Ioan cuza a adus multe beneficii atât Iaşului cât şi ţării. Începând de la reforme, legi şi până la Unire, Cuza şi-a îndeplinit ţelurile, a lui şi altor sute de români.
Spre deosebire de Cuza noi mai avem de învăţat ce înseamnă să-şi aperi şi iubeşti patria şi să o uneşti. Iaşul actual ne prezintă a altă faţă, poate una mai învechită, sau după cum spun unii una modernă. Cert este că schimbări au apărut pe mai toate planurile, lumea a evoluat, s-a modernizat, însă ceea ce ar fi trerbuit să ne rămână constant este bunul simţ, preţuirea faţă de patrie şi nu în ultimul rând respectul faţă de ceea ce acest oraş ne oferă. Faptul că zi de zi ne ,,clătim” privirea pe străzile pline de istorie şi istorisiri, zilnic călcăm pe urmele marilor personalităţi ce au străbătut aceste locuri, că zilnic simţim din acurateţea şi dulcea mireasmă a romantismului. Iaşul de ieri, Iaşul de azi, dar mai ales Iaşul de maine ne va pune pe gânduri.

marți, 6 ianuarie 2009

Muncesc, ma implic, deci exist!....


O elevă din clasa a X-a de la liceul de Informatică Grigore C. Moisil a primit o bursă de studiu în valoare de 1.500 de euro doar pentru CV-ul său, care seamănă mai degrabă cu un roman. Fata nu este singura titulară a unei astfel de burse. Alţi şapte colegi de la Informatică au fost anul trecut pe lista câştigătorilor bursei de 60 milioane de lei.
La doar 16 ani Anca Georgiana Şerban este o elevă pe care, după ce îi urmăreşti activitatea, te întrebi dacă mai apucă să doarmă. Anul trecut s-a implicat în sute de proiecte şi acţiuni de voluntariat şi a participat la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale. Nici ea nu şi le mai aminteşte pe toate, mărturia eforturilor ei fiind teancul de diplome ce zac în raftul personal, mai exact 202. A realizat şi 218 proiecte în mai puţin de un an, care s-au bucurat de succes în cadrul întâlnirilor cu elevi şi profesori. Efortul nu i-a fost zadarnic. Anul trecut ea a primit o primă bursă de studiu, în valoare de 1.500 de euro, în urma unei severe selecţii. Bursa a fost oferită de o firmă din Bucureşti, Leadership Development Solutions. Această firmă oferă cei 1.500 de euro elevilor cu performanţe extraordinare. Anca Georgiana a fost una din cei opt elevi de la Informatică care au primit bursă. Anul şcolar 2008-2009 i-a adus o nouă bursă.
Bursă fără etape eliminatorii
Accesul la acest tip de bursă nu este uşor. Elevii candidaţi trebuie să treacă mai întâi prin câteva probe. Prima etapă constă în depunerea unui dosar care să cuprindă recomandări ale profesorilor şi un eseu scris de elev pe o anumită temă. Dacă dosarul este acceptat, urmează interviul cu directorul firmei, în urma căruia se decid câştigătorii bursei. În toamna anului trecut directorul firmei a fost atât de impresionat de volumul activităţilor în care s-a implicat Anca şi dedicarea cu care s-a ocupat de fiecare proiect în parte încât i-a oferit această bursă direct, fără etape eliminatorii. Astfel, CV-ul Ancăi a fost suficient pentru obţinerea unei noi burse de 1.500 de euro.
Voluntarul anului la Crucea Roşie
Deşi C.V.-ul ei seamănă cu un roman, Anca nu este aproape niciodată obosită, susţine ea. La vârsta ei, când alţi copii vor să se distreze, Anca Georgiana are gânduri şi preocupări mature, de a ajuta pe cei nevoiaşi. “Mai apare câtedodată oboseala, dar când vezi că eforturile tale nu sunt în zadar, ai putere să mergi mai departe. Vreau să simt că nu exist degeaba şi când privesc în urmă, să mă bucur că am realizat atâtea lucruri şi că am schimbat ceva în mai bine”, ne-a spus Anca. S-a înscris la foarte multe activităţi de voluntariat, la cât de multe a putut, iar în 2008 a fost desemnată de Crucea Roşie voluntarul anului. Profesorii recunosc în ea modelul ideal al unui elev, dar sunt şi ei surprinşi de puterea de muncă a Ancăi. “Este un copil foarte activ şi o elevă extraordinară. Reprezintă ceea ce ar trebui să fie elevul societăţii de azi. E un lucru foarte rar să vezi cât de mult se implică în viaţa comunităţii şi diversitatea acţiunilor la care ia parte. Ceea ce m-a uimit la ea e că poate să pună pe picioare un proiect de mare amploare şi să îl finalizeze. În colaborarea mea cu ea, am considerat-o mereu un partener egal”, explică Adina Romanescu, diriginta Georgianei.
Topul burselor private
Din ce în ce mai mulţi oameni de afaceri şi societăţi oferă burse private pentru elevii eminenţi şi pentru cei înzestraţi, dar defavorizaţi social. Un exemplu este cel al burselor oferite în cadrul proiectului Pro Ruralis Iaşi pentru copiii din mediul rural cu un coeficient de inteligenţă superior şi care provin din familii sărace. Valoarea unei astfel de burse este de 700 de euro. Sprijin financiar oferă şi Fundaţia “Dinu Patriciu” care acordă 5.000 de burse a câte 200 lei pe lună elevilor de liceu prin programul “Inventează-ţi viitorul”.
Sursa: www.ziuadeiasi.com.ro