Acesta este un citat care ,,mi-a facut cu ochiul “ in timpul lecturarii unei carti! M-am oprit din citit si am meditat ceva timp…! In profunzimea cu care am incercat sa descifrez taina cuvintelor am concluzionat ca mult adevar graiesc acestea. Atunci cand toate lucrurile descurg bine, adica viata ti-a pus in cale o portiune de drum cu mai putine obstacole, ai impresia ca realitatea este roz si esti fericit, pentru ca simti cum dragostea iti rodeste in suflet. Insa vine si momentul in care aceeasi viata ,,isi arata coltii,, si poate mai mult decat atat si-i infinge adanc in sperantele tale. Presati de acele clipe, de respectivele greutati avem uneori tendinta de a ne resemna, de a ne pune in fata scutul protector, care este in acelasi timp unul plin de duritate si implusivitate. Ehh… acelea sunt momentele in care de cele mai multe ori suntem etichetati, respinsi si poate chiar judecati cu sange rece doar pentru faptul ca cineva … de undeva… ne pecetluieste soarta si ne face cunostinta cu noi…. acei noi facuti din calitati si deopotriva defecte. Greseala oamenilor, in general, tocmai aceasta este , ca nu ne gandim ca poate tocmai in acele perioade de timp nefaste avem nevoie de comunicare, de o persoana draga langa noi cu care sa impartim ,,povara greutatilor”, de o alinare, de un zambet cald oferit de cel in care ti-ai sadit samanta iubirii si tocmai de rodul acesteia ce astepti cu ardoare sa-ti fie oferit spre a te intari.
Postări
