Nominalizari Gala Voluntarilor 2008

Activez ca voluntar de aproape un an de zile la Crucea Rosie Romana – Filiala Iasi. In tot acest timp m-am straduit sa i-au parte la toate activitatile desfasurate de aceasta organizatie, pentru a-i ajuta pe cei nevoiasi de langa mine! Cert este ca prin voluntariat solidaritatea si omenia din noi isi croiesc drum catre exterior, oglindindu-se in semenii nostri.

Nominalizare pentru Voluntarul anului
SERBAN ANCA-GEORGIANA – eleva Liceul “G.Moisil” din Iasi

"Are 16 jumatate si este remarcata prin energia de care dispune zi de zi. A reusit la sarbatoarea "Sfintei Cuvioase Parascheva" sa salveze viata a 2 persoane care au suferit de infarct miocardic si sa asiste alti 45 de pelerini. A participat la absolut toate proiectele si activitatile avand un numar de 2750 ore implicate in calitatea sa de voluntar al Filialei de Cruce Rosie Iasi."
Doamna Directoare Verginiea Beldean

In aceasta seara am avut deosebita placere de a afla ca ma numar printre nominalizarile pentru Gala Voluntarilor. Va spun cu sinceritate ca ma simt onorata datorita acestui fapt. De multe ori mi se intampla sa fiu intrebata ce castiguri presupune voluntariatul. Trebuie precizat de la inceput ca aici sufletul pune piciorul in fata nevoilor trupesti ale omului. Raspunsul este unul foarte simplu: nu exista rasplata mai mare decat aceea de a avea ocazia sa vezi ca cel pe care l-ai ajutat este fericit datorita actiunii pe care ai facut-o, iar un alt exemplu, este acesta, recunoasterea muncii prestate.

AMANDOI...

Iti strang uneori pasii in priviri
Si rasul in joc de petale.
Iti daruiesc zambet si-ti fur amintiri,
Ascunse-n soapte domoale.
Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz,
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si plina de haz
Si-s trista ca genele inchise!
Sunt basmul frumos dorit de-un copil,
Sarutul furat la intamplare…,
Sunt versul stangaci in nopti de april,
Sunt prima si ultima floare!
Sunt mainile tale duioase si moi,
Sunt soapta ce n-o poti rosti,
Sunt rasul purtat in gand de-amandoi ,
Sunt miezul de noapte si zorii de zi.
Eu sunt un zbor frant,o poveste minunata
O farama dintr-un suflet bland.
O melodie pe aripi neterminata,
Un pas descult pe-o palma,
Un inceput nou.
O amintire dulce, calma,
Un zambet pierdut in rasul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa, dar niciodata citita.
As vea sa dau de veste,
Dar sunt printre altele pitita,
Sunt o zana
Pentru ale tale coloane,
Eu sunt o fereastra deschisa
Pentru zborul viselor tale.

Un cod uitat sau doar de nedescifrat?

Eram astazi intr-o statie si asteptam un autobuz care sa ma duca de la liceu la sediul Crucii Rosii Romane unde activez ca voluntar! In statie o agitatie ne mai intalnita, oameni grabiti, intr-o continua miscare, unii vorbeau la telefon altii erau ingandurati, copii si adolescenti care radeau in hohote de parca numai ei existau in acel moment in acel loc si lista poate continua. Stateam deoparte, parca desprinsa de aceasta lume si analizam fara sa vreau ceea ce se petrece in jurul meu! Cu cat avansa analiza mea cu atat mi se infiripau in minte mai multe intrebari! Ma inspaimanta alergatura continua si totodata ambigua, pe care toti o exercitau, felul in care acestia se comportau si relationau. Codul bunelor maniere nu numai ca nu mai este citit, dar din
comportamentul unor persoane poti ajunge la concluzia ca nici nu a existat! Sa nu ma opresc doar la acesta moment; urc apoi in autobuz, unde nici aerul nu mai avea loc si ma postez din nou intr-un colt pentru a privi “evolutia acestei lumi”. Chicoteli, tipete, chiar si injuraturi, pe toate ai ocazia sa le auzi intr-un mijloc de transport in comun. Din nefericire toate acestea ai neplacerea de a le auzi din gura tinerilor din actuala generatie! Si atunci stau si ma intreb de ce ii mai criticam pe varstnici in momentul in care ne roaga sa fim mai civilizati, mai cu bun simt?!? Raspunsurile o sa le gasiti si voi, dar cred ca ar putea proveni si din faptul ca de la an la an se inregisteaza o scadere considerabila a respectului fata de cei care ne inconjoara si desi lumea ca intreg evolueaza, oamenii ca si caracter, si respect involueaza! Cand am coborat din autobuz parca am revenit pe o alta planeta… si din nou ma intreb – de ce nu ne deconectam macar un minut de la acesta agitatie cotidiana si nu ne axam putin si asupra delaliilor care fac de cele mai multe ori diferenta?!? Raspunsul ramane la latitudinea fiecaruia…!

Dascalii pun capat strigatelor in soapta!!

Hmmm....! Subiect controversat si inca discutat atat la nivelul nostru cat si la nivelul guvernului! Sindicatele au decis sa puna piciorul in prag si sa-si ceara drepturile privind salariile, facand totusi si un pic exces de zel, constienti de faptul ca educatia reprezinta baza unei societati. Bun, inteleg salarii mai mari, multi salariati doresc acest lucru, dar cu 50% parca e cam exagerat, tinand cont si de faptul ca exista o criza economica la nivel international. Tragand cu ochiul si de parte cealalta a baricadei, adica axandu-ma asupra conducerii acestei tari, incluzand parlamentul, aici salariile cresc constrant de la an la an, acest lucru confirmandu-l tot mai mult declaratiile de avere, deci bani pentru acestia sunt si sunt cu carul... surprinzator...oare?!? Din punctul de vedere al elevilor greva echivaleaza intotdeauna cu ceva pozitiv - "nu se face scoala" asta e tot ce conteaza! Problema este ca nu e chiar asa de roz acesta forma de protest precum este perceputa, pentru ca in sine, cei care pierd cu adevarat sunt elevii si tot ei sunt cei care au mai apoi de recuperat. Insa ceea ce urmaresc acum este cum va evolua acesta greva si care va fi punctul la care cele doua parti vor cadea la intelegere... daca se va intampla acest lucru curand...!