Referitor la sondajul alaturat, incheiat.

... Sincera sa fiu, eram cu adevarat interesata sa vad parerile mai multor tineri, cu privire la acest aspect. Imi adresam de multe ori aceasta intrebare, daca chiar trebuie sa devenim niste robotei lipsiti de sensibilitate dar incarcati bine cu cinism, ironie etc. M-am izbit tot mai mult de raceala unor oameni care lucreaza totusi in domenii in care nu ar trebui sa domeneasca decat amabilitatea, respectul si chiar armonia. Pe strada, in autobuz, la scoala, in parc, vad persoane care instiga la violenta, o si aplica doar pentru asi mentine verticalitatea, pentru a o impune si pentru a iesi in evidenta prin duritatea loc. Majoritatea tind spre caracterul impulsiv, impregnandu-si severitatea in comportament si pe chip.

Ma simt bine pentru faptul ca cei care au raspuns in cardul sondajului, nu vad aceste comportamente ca o solutie pentru a tine piept societatii in care traim. Oare de ce nu mai privim in jur si nu e gandim ca o cominicare mai buna, respectul fata de ceilalti, etc. ne-ar mai detensiona. Toti avem si zile proaste, dar de ce nu meditam altfel? Ca dupa ploaie multe flori vor ,,rasari"? (precum imi spunea o prietena.)...Ehhh, dar cred ca imi voi face si eu abonament la imprumuturile de speranta oferite de Dragos..! Insa mai grav e cu cei care ne plimba tara asta ,,pe aripile vantului", le trebuie un abonament la cinste, respect, inteligenta, intelepciune...!

Anna Karenina...!

Lev Tolstoi… până mai ieri, pentru mine, un autor care nu îmi prezenta interes, asta datorându-se şi faptului că nu am auzit prea multe despre el în jurul meu, dar nici eu nu i-am acordat atenţie. Am luat contact cu lumea acestui romancier rus, atunci când, la ora de limba română ni s-a propus sa ne exprimăm dorinţa pentru a citi o carte, de această dată, care ne-a atras atenţia. Am decis să aleg Anna Karenina.
Înainte să încep să citesc acest roman, care am aflat ulterior câte pagini are (cam 900…), am dorit să mai aflu câte ceva despre scriitorul acestuia. Astfel am pătruns în lumea lui Tolstoi şi am aflat că scria la acest roman în silă, deoarece se temea că lansarea lui nu va avea succes, încurcându-se tot mai mult la reconstituirea atmosferei romanului. El se înspira din tot ceea ce avea în împrejurimi, chiar din propriile lui trăiri, întămplări, pentru a ,,construi” opera. Anna Karenina, este un roman realist, clasic, în a cărui file se conturează şi se împletesc trei aspecte distincte: fresca socială, destinul Annei şi destinul lui Levin. Cine este Anna şi totodată Levin? Acestea din urmă sunt personajele principale ale romanului, dar care au o viaţă paralelă, ei nu ajung să se cunoscă decât în capitolul X. Protagonista este cea care îşi doreşte cu tot dinadinsul să aibă parte de o dragoste absolută, pasională, dar se lasă dusă de val şi tocmai acest lucru îi va aduce un sfârşit tragic. Pe de altă parte Levin, pare a fi pensonajul principal opus Annei, care are parte de acea iubire înfloritoare alături de soţia sa Kitty, cu care va rămâne până la sfârşit. Între aceste două lumi paralele ale protagoniştilor în rol principal, intervine şi descrierea amănunţită a societăţii ruseşti din acele timpuri, care pe cât de detaliată este, cu atât te atrage mai mult. Alţi lectori spun că e plictisitoare, întradevăr sunt unele pasaje care devin astfel însă acestea sunt minoritare.

Anna Karenina, dincolo de opera în sine, mi-a deschis şi alte orizonturi prin care pot să privesc, să analizez o relaţie sentimentală. Mi-a subliniat şi faptul că nu merită să te laşi dus de val, chiar dacă acest val provine din iubire, pentru că în cel mai scurt timp poţi cădea de pe cele mai înalte punţi, unde cu greu poate că ai ajuns. Însă, tinând cont şi de partea optimistă, este bine să înveţi în timp, să-ţi chibzuieşti simţămintele pentru persoana iubită, iar dacă în acestea vei include respectul faţă de cel din ochii tăi, încrederea şi comunicarea, poţi clădi încetul cu încetul, temelia unei poveşti de dragoste de durată!