Un cod uitat sau doar de nedescifrat?

Eram astazi intr-o statie si asteptam un autobuz care sa ma duca de la liceu la sediul Crucii Rosii Romane unde activez ca voluntar! In statie o agitatie ne mai intalnita, oameni grabiti, intr-o continua miscare, unii vorbeau la telefon altii erau ingandurati, copii si adolescenti care radeau in hohote de parca numai ei existau in acel moment in acel loc si lista poate continua. Stateam deoparte, parca desprinsa de aceasta lume si analizam fara sa vreau ceea ce se petrece in jurul meu! Cu cat avansa analiza mea cu atat mi se infiripau in minte mai multe intrebari! Ma inspaimanta alergatura continua si totodata ambigua, pe care toti o exercitau, felul in care acestia se comportau si relationau. Codul bunelor maniere nu numai ca nu mai este citit, dar din
comportamentul unor persoane poti ajunge la concluzia ca nici nu a existat! Sa nu ma opresc doar la acesta moment; urc apoi in autobuz, unde nici aerul nu mai avea loc si ma postez din nou intr-un colt pentru a privi “evolutia acestei lumi”. Chicoteli, tipete, chiar si injuraturi, pe toate ai ocazia sa le auzi intr-un mijloc de transport in comun. Din nefericire toate acestea ai neplacerea de a le auzi din gura tinerilor din actuala generatie! Si atunci stau si ma intreb de ce ii mai criticam pe varstnici in momentul in care ne roaga sa fim mai civilizati, mai cu bun simt?!? Raspunsurile o sa le gasiti si voi, dar cred ca ar putea proveni si din faptul ca de la an la an se inregisteaza o scadere considerabila a respectului fata de cei care ne inconjoara si desi lumea ca intreg evolueaza, oamenii ca si caracter, si respect involueaza! Cand am coborat din autobuz parca am revenit pe o alta planeta… si din nou ma intreb – de ce nu ne deconectam macar un minut de la acesta agitatie cotidiana si nu ne axam putin si asupra delaliilor care fac de cele mai multe ori diferenta?!? Raspunsul ramane la latitudinea fiecaruia…!