CEL MAI MIC OM DIN LUME!

In aceasta seara tocmai am vorbit la telefon cu mama care imi spunea ca a vazut in cadrul unei emisiuni TV ca a fost prezentat cel mai mic om din lume. Insa cand mi-a spus inaltimea acestuia am dat buzna pe internet pentru a vedea cu ochii mei. Aici este un link de la un site unde am putut vedea eu... http://filme.bizi.ro/filme-cool/cel-mai-mic-om-din-lume-p1fdc0ees2t6.html ... uitati-va si voi si sigur veti ramane uimiti! ARE 30 de CENTIMETRI! Wow....

Ce este Dragostea?

Ce este dragostea?...o caldura?o dorinta?...un dor?...un gand mai multe ganduri?...o lacrima, fie ea de bucurie sau de durere?...un zambet?...cafeaua aburinda bauta la inceput de zi impreuna cu un om pe care l-ai vrea langa tine in fiecare inceput de zi?
...planurile facute inca dormind putin,pentru o zi intreaga?...sarutul fugar de "la revedere"?....sau cel prelung-pasiune promisa?...numele acelui "cineva" staruindu-ti in minte peste zi,rasarind dintre alte ganduri,alte preocupari numai ca sa te mire,sa te bucure?...ce poate fi dragostea?...un vis?...o realitate?
...o intrebare sau o cetitudine?...ceva bun sau ceva rau?...
..impulsul necontrolat,aproape,de a pune mana pe telefon si a-l suna pe celalalt,de a scrie o scrisoare,un email,un sms,orice...impins de dorinta acuta de a comunica cuiva,ceva,fie si numai gandul ca te gandesti?...
Sa fie dragostea primul gand de dimineata,ultimul suspin de seara?...
sa fie dragostea zambetul moale,bland,din intuneric adresat intr-o noapte goala imaginii ce iti staruie pe retina-fie cea a ochiului,cea a sufletului,sau cea a mintii?...
...sa fie oare furia neputincioasa a lui "nu pot!"?...frustrarea adusa celui de langa tine?...incruntarea ta aparuta la incruntarea celuilalt?...fierbinteala din ceafa,atunci cand nu stii ce sa fcai ca sa-i fie bine celuilalt, asa cum ai vrea sa ii fie clipa de clipa,fara nici o legatura cu tine?...
ce e dragostea?...izbucnire a sufletului?...a simturilor?...a amandurora?...bratele deschise larg,intr-o imbratisare oarba-invitatie la blandetea si calma furtuna a inimii?...sau, poate, imbratisarea dureroasa stransa pana la contopire,a unei clipe furate...furate cui?vietii?..
sa fie dragostea ameteala care te cuprinde cand rostesti in suflet un nume?...
...iluzia speranta comunicarii atunci cand suna telefonul exact in clipa in care tu iti indreptai gandurile spre un loc anume din inima ta?...
ce este dragostea?...lupta cu greutatile?...mana care iti sterge lacrimile iscate de furie,din neputinta, de durere,de grija, de rautate,de tradare?...umarul care nu se rasuceste spre fuga,ci iti intampina fruntea impovarata?...vorba calma si gandul gandit...nu aruncat la intamplare rostit in fata necazului?...
ce este dragostea?..intelegere...prietenie...onestitate?...mana intinsa in sprijin sau in mangaiere,ori numai in contact,in orice clipa buna sau rea?...degetele trecute prin par?...paharul cu apa atunci cand ti-e sete?..batista uda atunci cand ai febre?...sau drumul facut la farmacie iarna,pe un ger cumplit,tarziu in noapte?...lacrimile de ingrijorare cand se intampla ceva ce nu poti controla?...dorinta de a fugi undeva,oriunde...numai sa stii ca l-ai pus pe celalalt la adapost?...
ce este dragostea?....incurajarea?....sprijinul?bucuria care te inunda cand il vezi pe celalalt zambind, de a-l vedea fericit,mai linistit, de a-l sti multumit?...genunchii care se inmoaie in sarut?...ameteala care te curpinde cand iti imaginezi inlantuirea trupurilor?...indiferenta fata de tot ceea ce inseamna materie atunci cand spiritele fac dragoste?...dorinta de mai mult?...frica de clipa ruperii?...ratacirea in celalalt sau ratacirea in tine?...senzatia ca lumea s-a inchis in jurul a numai doi oameni?...panica care te curpinde atunci cand inchizi ochii si nu-l simti pe celalalt langa tine,langa corpul tau?...frica de a te nu te simti un nimeni acolo unde candva erai totul?...un pictor ce contureaza visurile inimii?...dorinta de a gasi mereu ceva nou in celalalt?...puterea de a trece peste fraul ratiunii?...un vis, fie el implinit sau nu?...
ce e dragostea?..."buna dimineata" rostit cu ochii inchisi,zambind la gandul inca unei zile inceputa si sfarsita alaturi de un om pe care il vrei in fiecare zi a ta?...sau "noapte buna"...aproape soptit cu dor,oboseala,somn,zambet...dragoste?...
de fapt...ce este dragostea?

Sursa: Propriile ganduri ale prietenilor si ale mele.

Cuvinte

O lacrimă se îngână pe altarul visării.

Lovesc bine răul şi potolesc fericirea,

Opresc dragostea şi feresc limita,

Zăresc în fereastră soarele fără aripi,

Mânjesc pe o coală lupta de visuri,

Gânguresc ca şi cum aş fi nouă în element.

Fără dragoste mă duc şi mă întorc plină de neînţeles,

Revin şi caut şi nu ştiu ce vreau,

Merg treptat până ce mă lovesc de mine însămi...

Puterea mi-e sleită de frumuseţea care

Murmură în adâncurile fiinţei mele fără nicio încetare...

Torţa îngheţată încă mai arde în minte,

Alerg fără capăt şi caut cuvinte...

Respect totuşi firea, o iluzie de zile,

Pierdută pe un drum caut rătăcire.

Murmură şi florile ce cresc din mine,

Murmură totul, în afar’ de cuvinte...

Nu mă chema, să le aud tăcerea...!

Referitor la sondajul alaturat, incheiat.

... Sincera sa fiu, eram cu adevarat interesata sa vad parerile mai multor tineri, cu privire la acest aspect. Imi adresam de multe ori aceasta intrebare, daca chiar trebuie sa devenim niste robotei lipsiti de sensibilitate dar incarcati bine cu cinism, ironie etc. M-am izbit tot mai mult de raceala unor oameni care lucreaza totusi in domenii in care nu ar trebui sa domeneasca decat amabilitatea, respectul si chiar armonia. Pe strada, in autobuz, la scoala, in parc, vad persoane care instiga la violenta, o si aplica doar pentru asi mentine verticalitatea, pentru a o impune si pentru a iesi in evidenta prin duritatea loc. Majoritatea tind spre caracterul impulsiv, impregnandu-si severitatea in comportament si pe chip.

Ma simt bine pentru faptul ca cei care au raspuns in cardul sondajului, nu vad aceste comportamente ca o solutie pentru a tine piept societatii in care traim. Oare de ce nu mai privim in jur si nu e gandim ca o cominicare mai buna, respectul fata de ceilalti, etc. ne-ar mai detensiona. Toti avem si zile proaste, dar de ce nu meditam altfel? Ca dupa ploaie multe flori vor ,,rasari"? (precum imi spunea o prietena.)...Ehhh, dar cred ca imi voi face si eu abonament la imprumuturile de speranta oferite de Dragos..! Insa mai grav e cu cei care ne plimba tara asta ,,pe aripile vantului", le trebuie un abonament la cinste, respect, inteligenta, intelepciune...!

Anna Karenina...!

Lev Tolstoi… până mai ieri, pentru mine, un autor care nu îmi prezenta interes, asta datorându-se şi faptului că nu am auzit prea multe despre el în jurul meu, dar nici eu nu i-am acordat atenţie. Am luat contact cu lumea acestui romancier rus, atunci când, la ora de limba română ni s-a propus sa ne exprimăm dorinţa pentru a citi o carte, de această dată, care ne-a atras atenţia. Am decis să aleg Anna Karenina.
Înainte să încep să citesc acest roman, care am aflat ulterior câte pagini are (cam 900…), am dorit să mai aflu câte ceva despre scriitorul acestuia. Astfel am pătruns în lumea lui Tolstoi şi am aflat că scria la acest roman în silă, deoarece se temea că lansarea lui nu va avea succes, încurcându-se tot mai mult la reconstituirea atmosferei romanului. El se înspira din tot ceea ce avea în împrejurimi, chiar din propriile lui trăiri, întămplări, pentru a ,,construi” opera. Anna Karenina, este un roman realist, clasic, în a cărui file se conturează şi se împletesc trei aspecte distincte: fresca socială, destinul Annei şi destinul lui Levin. Cine este Anna şi totodată Levin? Acestea din urmă sunt personajele principale ale romanului, dar care au o viaţă paralelă, ei nu ajung să se cunoscă decât în capitolul X. Protagonista este cea care îşi doreşte cu tot dinadinsul să aibă parte de o dragoste absolută, pasională, dar se lasă dusă de val şi tocmai acest lucru îi va aduce un sfârşit tragic. Pe de altă parte Levin, pare a fi pensonajul principal opus Annei, care are parte de acea iubire înfloritoare alături de soţia sa Kitty, cu care va rămâne până la sfârşit. Între aceste două lumi paralele ale protagoniştilor în rol principal, intervine şi descrierea amănunţită a societăţii ruseşti din acele timpuri, care pe cât de detaliată este, cu atât te atrage mai mult. Alţi lectori spun că e plictisitoare, întradevăr sunt unele pasaje care devin astfel însă acestea sunt minoritare.

Anna Karenina, dincolo de opera în sine, mi-a deschis şi alte orizonturi prin care pot să privesc, să analizez o relaţie sentimentală. Mi-a subliniat şi faptul că nu merită să te laşi dus de val, chiar dacă acest val provine din iubire, pentru că în cel mai scurt timp poţi cădea de pe cele mai înalte punţi, unde cu greu poate că ai ajuns. Însă, tinând cont şi de partea optimistă, este bine să înveţi în timp, să-ţi chibzuieşti simţămintele pentru persoana iubită, iar dacă în acestea vei include respectul faţă de cel din ochii tăi, încrederea şi comunicarea, poţi clădi încetul cu încetul, temelia unei poveşti de dragoste de durată!

Iubirea

Liniştea e apăsătoare,
Doar un glas răsună
Peste marile hotare,
Ce-i iubirea, vrea să spună.
Luna este mare,
Pe cerul înstelat,
Unde e iubire,
Iubire de neuitat,
Steaua este armonioasă,
Dar şi luna e frumoasă,
Dragoatea e veşnică,
Când luna e feerică.
Lumina e un început
Întunericul e un sfârşit,
Iar în lume e bine,
Să nu cezi pe orişicine.
De te încrezi în ea,
E pierzania ta.
De te încrezi în mine
O să fie bine!

Un Geniu, despre ceea ce pare a fi criza!

"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru.
Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate aparea pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

Creativitatea se naste din necesitate, precum se naste ziua din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane ,,depasit”.
Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile.
Adevarata criza este criza incompetentei.

Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii.
Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere.
Daca vorbim despre criza, o promovam, iar tacerea este o exaltare a conformismului.
In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi."

Albert Einstein

Cati dintre ,,marii politicieni" gandesc astazi asa?

Cati dintre ,,marii conducatori" gandesc astazi asa?

Si... cati dintre noi, oameni de rand, gandesc astazi asa?