Timpuri inghetate!...

... Imi creionez pe o coala de hartie... amestec de sentimente, visari si amintiri. Ma intorc si privesc in valtoarea vietii si degust, din nou, clipele ce au trecut. Incep acum sa cred ca aud culori si vad sunete. Zumzetele feerice ce imi inunda timpanele imi amintesc ca lumea este-n sarbatoare! Un fulg zambitor imi dezvaluie a lui poveste in fuga sa catre pamant, asternandu-se usor in palma mea si... s-a topit! Totul capata nuanta, toate se impodobesc... admir un glob de sticla in care se oglindeste, unduit, al meu chip... zdobit sau fericit?! Regi mari in mijlocul oraselor, imbracati in straie de sarbatoare, cu facliile orbitoare, le zaresti coroanele la cer strigatoare... printre oamenii tot mai grabiti! Cetateni rosiatici, cu barba albicioasa, canta si danseaza pe strazile vietii, carand sacii cu cadouri, alaturi de vestitul Rudolf. Toate acestea vor sa prevesteasca o noapte tainica, in care iubirea va domni peste tot si toate. Se apropie Craciunul... sarbatoarea magica ce ne purifica sufletele de gudronul lasat asupra noastra de lucrurile lumesti...! Cum? aducandu-ne alaturi de familii, de persoanele iubite, doar prin simpla traditie ce spune ca Nasterea lui Iisus, praznuieste adunarea celor dragi in jurul bradului in noaptea de Ajun, lasandu-ne inimile sa glasuiasca in cor... colinde! Stau acum in casa ... privind prin ochiul de fereastra... si incerc sa vad dincolo de sticla... Cad in visare... impodobesc un bradut, e armonie, veselie, sunt cu cei dragi, ,,afara ninge linistit, si-n casa arde focul"..! Zaresc scanteile reflectandu-se in globuri si zumzetele rasetelor celor dragi - ma apropii de ei... BbUuFf! Am dat cu capul de sticla geamului... clipesc adesea, o lacrima se prelinge...dar e inghetata rapid de frigul iernii ce-l simt in sufletul meu...!

Oameni + viata = experienta

Destul de multa vreme a trecut de cand nu am mai postat pe pagina mea virtuala. Cum mi s-a mai intamplat, timpul este cel care ma tradeaza uneori. Am multe sa va povestesc si nu stiu nici cu care sa incep.

Revin la vacanta de vara - pentru inceput - de-a lungul careia am avut din nou multe de invatat. Pot afirma ca am asteptat sa se decanteze informatia acumulata…! Cele trei luni m-au invitat tot pe bancile scolii, dar de aceasta data o scoala a vietii. Am fost plecata din localitate, am vizitat locuri noi, ,,m-am contopit” cu natura, am alergat pe plaiurile romanesti, am visat cu ochii deschisi si in final am cunocut oameni noi. Ehhh… si, cam de aici pleaca si bunele si relele. Am avut ocazia in aceasta vara sa petrec mai mult timp in preajma copiilor, discutand cu acestia in pasi de dans si savurand din energia lor debordanta. Pe langa copii am avut ocazia sa cunosc si adulti, pe fata carora ,,dansau” superficialitatea, aroganta si mai presus de toate ipocrizia. Inconjurata de astfel de persoane, care mereu doreau sa le arate celorlalti ca servesc cultura pe tava, in final lovindu-se cu capul de pragul de sus, stateam si ma gandeam adeseori la puritatea taranului roman. Pe fata acestuia puteai la orice ora sa regasesti blandete, poate ani de munca grei, o lupta cu viata dusa cu diplomatie, intr-un cuvant SIMPLITATE. In actualul spatiu temporal, ne lovim vrand, nevrand de modalitatile josnice in care unii semeni ai nostri incearca sa iti argumenteze in fata ca poti azi sa fii mai stupid ca ieri, dar in viziunea lor mai castigat azi decat maine..! Oare de ce este nevoie sa ajungem sa ne furam, sa ne injosim, sa ne prostim unii pe altii? Oare de ce simplitatea si umanitatea pierd teren tot mai mult teren in fata nedureroasei prostii si a impertinentei grosolane? Multe intrebari avem…. Putine raspunsuri gasim!

Poate acest articol este mai dur din punct de vedere al limbajului sau ai tonalitatii folosite, insa privesc in jurul meu si vad o realitate cruda, si cu atat mai crunta cu cat unii dintre noi o intretin si ii asigura continuitate...!

Ce este Dragostea?

Ce este dragostea?...o caldura?o dorinta?...un dor?...un gand mai multe ganduri?...o lacrima, fie ea de bucurie sau de durere?...un zambet?...cafeaua aburinda bauta la inceput de zi impreuna cu un om pe care l-ai vrea langa tine in fiecare inceput de zi?
...planurile facute inca dormind putin,pentru o zi intreaga?...sarutul fugar de "la revedere"?....sau cel prelung-pasiune promisa?...numele acelui "cineva" staruindu-ti in minte peste zi,rasarind dintre alte ganduri,alte preocupari numai ca sa te mire,sa te bucure?...ce poate fi dragostea?...un vis?...o realitate?
...o intrebare sau o cetitudine?...ceva bun sau ceva rau?...
..impulsul necontrolat,aproape,de a pune mana pe telefon si a-l suna pe celalalt,de a scrie o scrisoare,un email,un sms,orice...impins de dorinta acuta de a comunica cuiva,ceva,fie si numai gandul ca te gandesti?...
Sa fie dragostea primul gand de dimineata,ultimul suspin de seara?...
sa fie dragostea zambetul moale,bland,din intuneric adresat intr-o noapte goala imaginii ce iti staruie pe retina-fie cea a ochiului,cea a sufletului,sau cea a mintii?...
...sa fie oare furia neputincioasa a lui "nu pot!"?...frustrarea adusa celui de langa tine?...incruntarea ta aparuta la incruntarea celuilalt?...fierbinteala din ceafa,atunci cand nu stii ce sa fcai ca sa-i fie bine celuilalt, asa cum ai vrea sa ii fie clipa de clipa,fara nici o legatura cu tine?...
ce e dragostea?...izbucnire a sufletului?...a simturilor?...a amandurora?...bratele deschise larg,intr-o imbratisare oarba-invitatie la blandetea si calma furtuna a inimii?...sau, poate, imbratisarea dureroasa stransa pana la contopire,a unei clipe furate...furate cui?vietii?..
sa fie dragostea ameteala care te cuprinde cand rostesti in suflet un nume?...
...iluzia speranta comunicarii atunci cand suna telefonul exact in clipa in care tu iti indreptai gandurile spre un loc anume din inima ta?...
ce este dragostea?...lupta cu greutatile?...mana care iti sterge lacrimile iscate de furie,din neputinta, de durere,de grija, de rautate,de tradare?...umarul care nu se rasuceste spre fuga,ci iti intampina fruntea impovarata?...vorba calma si gandul gandit...nu aruncat la intamplare rostit in fata necazului?...
ce este dragostea?..intelegere...prietenie...onestitate?...mana intinsa in sprijin sau in mangaiere,ori numai in contact,in orice clipa buna sau rea?...degetele trecute prin par?...paharul cu apa atunci cand ti-e sete?..batista uda atunci cand ai febre?...sau drumul facut la farmacie iarna,pe un ger cumplit,tarziu in noapte?...lacrimile de ingrijorare cand se intampla ceva ce nu poti controla?...dorinta de a fugi undeva,oriunde...numai sa stii ca l-ai pus pe celalalt la adapost?...
ce este dragostea?....incurajarea?....sprijinul?bucuria care te inunda cand il vezi pe celalalt zambind, de a-l vedea fericit,mai linistit, de a-l sti multumit?...genunchii care se inmoaie in sarut?...ameteala care te curpinde cand iti imaginezi inlantuirea trupurilor?...indiferenta fata de tot ceea ce inseamna materie atunci cand spiritele fac dragoste?...dorinta de mai mult?...frica de clipa ruperii?...ratacirea in celalalt sau ratacirea in tine?...senzatia ca lumea s-a inchis in jurul a numai doi oameni?...panica care te curpinde atunci cand inchizi ochii si nu-l simti pe celalalt langa tine,langa corpul tau?...frica de a te nu te simti un nimeni acolo unde candva erai totul?...un pictor ce contureaza visurile inimii?...dorinta de a gasi mereu ceva nou in celalalt?...puterea de a trece peste fraul ratiunii?...un vis, fie el implinit sau nu?...
ce e dragostea?..."buna dimineata" rostit cu ochii inchisi,zambind la gandul inca unei zile inceputa si sfarsita alaturi de un om pe care il vrei in fiecare zi a ta?...sau "noapte buna"...aproape soptit cu dor,oboseala,somn,zambet...dragoste?...
de fapt...ce este dragostea?

Sursa: Propriile ganduri ale prietenilor si ale mele.

Un Geniu, despre ceea ce pare a fi criza!

"Sa nu pretindem ca lucrurile sa se schimbe daca tot timpul facem acelasi lucru.
Criza este cea mai binecuvantata situatie care poate aparea pentru tari si persoane, pentru ca ea atrage dupa sine progrese.

Creativitatea se naste din necesitate, precum se naste ziua din noapte. In perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane ,,depasit”.
Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile.
Adevarata criza este criza incompetentei.

Problema persoanelor si tarilor este lenea si indiferenta pentru a gasi solutii si iesiri din astfel de situatii.
Fara criza nu exista duel, fara duel viata este o rutina, o agonie lenta. Fara criza nu exista valoare. In perioada crizei infloreste ce-i mai bun in fiecare, pentru ca fara criza orice vant este o mangaiere.
Daca vorbim despre criza, o promovam, iar tacerea este o exaltare a conformismului.
In loc de toate acestea, mai bine sa muncim. Sa terminam odata cu singura criza amenintatoare: tragedia de a nu dori sa luptam pentru a o depasi."

Albert Einstein

Cati dintre ,,marii politicieni" gandesc astazi asa?

Cati dintre ,,marii conducatori" gandesc astazi asa?

Si... cati dintre noi, oameni de rand, gandesc astazi asa?