... titlul se afla in gandirea noastra...!

,, Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare? "

A fost dragoste la prima vedere intre mine si acest text... nu ii stiu exact radacinile si poate nici nu conteaza acest lucru, insa m-a captivat. La prima vedere ceva sofisticat... O noua examinare..! Ai ocazia sa intri in lumea cuvintelor, sa fii arhitectul universului lor, sa inveti astfel sa le dai viata prin prisma ratiunii umane si a sentimentelor, ce uneori ne ajuta sa ne lasam dusi de val, dar intr-un mod constructiv.
In final....concluzionez ca iubirea nu are limite, ei ii sunt puse doar granite, in aceasta lume... trebuie sa ajungem sa credem ca ,,iubirea este arhitectul universului".... doar asa putem aspira catre cea absoluta! :)

E ciudat acest articol, insa asta mi-a venit sa scriu si nu am ezitat plus ca acest text de mult vroiam sa il pun pe blog... insa imi lipsea starea de spirit necesara ... iar acum o am... adica una melancolica in care simt cum imi curge prin vene iubirea si totusi simt ca ea este doar un ideal la care aspiram cu totii ... dar ea este ca o muza... ceva mirific ce nu putem atinge... este doar ca o halucinatie care ne stimuleaza mereu, dar cu greu se ajunge... la dobandirea ei..! Iar cei care o fac... nu se vor simti fericiti pe deplin pentru ca putini ajung acolo...sa cunoasca iubirea si fiind putini... se vor simti singuri... poate nedreptatiti si de ce nu, poate chiar neiubiti ... adeseori ...!

,,Iubeste-ti persoana iubita, atunci cand merita mai putin, pentru ca atunci s-ar putea sa aiba cea mai mare nevoie…!”

Acesta este un citat care ,,mi-a facut cu ochiul “ in timpul lecturarii unei carti! M-am oprit din citit si am meditat ceva timp…! In profunzimea cu care am incercat sa descifrez taina cuvintelor am concluzionat ca mult adevar graiesc acestea. Atunci cand toate lucrurile descurg bine, adica viata ti-a pus in cale o portiune de drum cu mai putine obstacole, ai impresia ca realitatea este roz si esti fericit, pentru ca simti cum dragostea iti rodeste in suflet. Insa vine si momentul in care aceeasi viata ,,isi arata coltii,, si poate mai mult decat atat si-i infinge adanc in sperantele tale. Presati de acele clipe, de respectivele greutati avem uneori tendinta de a ne resemna, de a ne pune in fata scutul protector, care este in acelasi timp unul plin de duritate si implusivitate.

Ehh… acelea sunt momentele in care de cele mai multe ori suntem etichetati, respinsi si poate chiar judecati cu sange rece doar pentru faptul ca cineva … de undeva… ne pecetluieste soarta si ne face cunostinta cu noi…. acei noi facuti din calitati si deopotriva defecte. Greseala oamenilor, in general, tocmai aceasta este , ca nu ne gandim ca poate tocmai in acele perioade de timp nefaste avem nevoie de comunicare, de o persoana draga langa noi cu care sa impartim ,,povara greutatilor”, de o alinare, de un zambet cald oferit de cel in care ti-ai sadit samanta iubirii si tocmai de rodul acesteia ce astepti cu ardoare sa-ti fie oferit spre a te intari. Cam asa stau lucrurile, tocmai atunci cand putem parea absurzi sau poate de neinteles, cand meritam mai putin sa fim iubiti…. Abia in acele crampeie din viata, dragostea isi poate atinge cu adevarat scopul: de a vindeca, de a da forta si de a deveni pictorul visurilor inimii noastre....!

Ce este Dragostea?

Ce este dragostea?...o caldura?o dorinta?...un dor?...un gand mai multe ganduri?...o lacrima, fie ea de bucurie sau de durere?...un zambet?...cafeaua aburinda bauta la inceput de zi impreuna cu un om pe care l-ai vrea langa tine in fiecare inceput de zi?
...planurile facute inca dormind putin,pentru o zi intreaga?...sarutul fugar de "la revedere"?....sau cel prelung-pasiune promisa?...numele acelui "cineva" staruindu-ti in minte peste zi,rasarind dintre alte ganduri,alte preocupari numai ca sa te mire,sa te bucure?...ce poate fi dragostea?...un vis?...o realitate?
...o intrebare sau o cetitudine?...ceva bun sau ceva rau?...
..impulsul necontrolat,aproape,de a pune mana pe telefon si a-l suna pe celalalt,de a scrie o scrisoare,un email,un sms,orice...impins de dorinta acuta de a comunica cuiva,ceva,fie si numai gandul ca te gandesti?...
Sa fie dragostea primul gand de dimineata,ultimul suspin de seara?...
sa fie dragostea zambetul moale,bland,din intuneric adresat intr-o noapte goala imaginii ce iti staruie pe retina-fie cea a ochiului,cea a sufletului,sau cea a mintii?...
...sa fie oare furia neputincioasa a lui "nu pot!"?...frustrarea adusa celui de langa tine?...incruntarea ta aparuta la incruntarea celuilalt?...fierbinteala din ceafa,atunci cand nu stii ce sa fcai ca sa-i fie bine celuilalt, asa cum ai vrea sa ii fie clipa de clipa,fara nici o legatura cu tine?...
ce e dragostea?...izbucnire a sufletului?...a simturilor?...a amandurora?...bratele deschise larg,intr-o imbratisare oarba-invitatie la blandetea si calma furtuna a inimii?...sau, poate, imbratisarea dureroasa stransa pana la contopire,a unei clipe furate...furate cui?vietii?..
sa fie dragostea ameteala care te cuprinde cand rostesti in suflet un nume?...
...iluzia speranta comunicarii atunci cand suna telefonul exact in clipa in care tu iti indreptai gandurile spre un loc anume din inima ta?...
ce este dragostea?...lupta cu greutatile?...mana care iti sterge lacrimile iscate de furie,din neputinta, de durere,de grija, de rautate,de tradare?...umarul care nu se rasuceste spre fuga,ci iti intampina fruntea impovarata?...vorba calma si gandul gandit...nu aruncat la intamplare rostit in fata necazului?...
ce este dragostea?..intelegere...prietenie...onestitate?...mana intinsa in sprijin sau in mangaiere,ori numai in contact,in orice clipa buna sau rea?...degetele trecute prin par?...paharul cu apa atunci cand ti-e sete?..batista uda atunci cand ai febre?...sau drumul facut la farmacie iarna,pe un ger cumplit,tarziu in noapte?...lacrimile de ingrijorare cand se intampla ceva ce nu poti controla?...dorinta de a fugi undeva,oriunde...numai sa stii ca l-ai pus pe celalalt la adapost?...
ce este dragostea?....incurajarea?....sprijinul?bucuria care te inunda cand il vezi pe celalalt zambind, de a-l vedea fericit,mai linistit, de a-l sti multumit?...genunchii care se inmoaie in sarut?...ameteala care te curpinde cand iti imaginezi inlantuirea trupurilor?...indiferenta fata de tot ceea ce inseamna materie atunci cand spiritele fac dragoste?...dorinta de mai mult?...frica de clipa ruperii?...ratacirea in celalalt sau ratacirea in tine?...senzatia ca lumea s-a inchis in jurul a numai doi oameni?...panica care te curpinde atunci cand inchizi ochii si nu-l simti pe celalalt langa tine,langa corpul tau?...frica de a te nu te simti un nimeni acolo unde candva erai totul?...un pictor ce contureaza visurile inimii?...dorinta de a gasi mereu ceva nou in celalalt?...puterea de a trece peste fraul ratiunii?...un vis, fie el implinit sau nu?...
ce e dragostea?..."buna dimineata" rostit cu ochii inchisi,zambind la gandul inca unei zile inceputa si sfarsita alaturi de un om pe care il vrei in fiecare zi a ta?...sau "noapte buna"...aproape soptit cu dor,oboseala,somn,zambet...dragoste?...
de fapt...ce este dragostea?

Sursa: Propriile ganduri ale prietenilor si ale mele.

Valentine's Day... sau Ziua Indragostitilor!

..... Desi nu este o sarbatoare cu specific romanesc, este inca o ocazie in plus pentru indragostiti sa-si dezvalui sentimentele...! Poate fi considerata o zi obisnuita, ca oricare alta, dar uitati cat de simplu este, ca aceasta sa capete contur si o semnificatie aparte, numai prin traditia dupa care este perceputa. 14 februarie pentru noi, sau Valentine's Day pentru toti, ne ofera prilejul sa ne redescoperim prin ochii iubitei / iubitului. Iubirea este elixirul vital, izvorul sanatatii si puterii pentru fiecare om. Sunt clipe de nedefinit acelea, atunci cand doua suflete nu-si vorbesc decat intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele. Ziua ce 14 februarie este ocrotitoarea unor astfel de conversatii... intelese doar de catre indragostiti!

INCEPUTURILE UNEI IUBIRI IMPARTASITE SUNT TOT CE ISI POATE INCHIPUI MAI FERMECATOR UN OM PE LUMEA ACEASTA! Stau si ma gandesc si tind sa cred ca in mintea fiecarui om care iubeste, si este iubit, se infiripa intrebarea: "cum sa patrund in tainele inimii persoanei iubite mai mult? sa o fac sa simta ceea ce simt?" In mintea mea raspunsul suna cam asa: totul sta in voia inimii, pe care nici oamenii, nici cerul, nici chiar propriile noastre interese nu o pot schimba vreodata! Asa ca va urez de pe acum un 14 februarie plin de dragoste, si nu uitati ca viata inseamna iubire, si iubirea viata! Iubesti si simti ca traiesti, deci aratati-va sentimetele...!