Concurs de creativitate ! Dragobete te provoacă!

Concurs de creativitate !
Dragobete te provoacă!

Simţi frumuseţea tradiţiilor româneşti? Îl preferi pe Dragobete în locul lui Valentin? Sărbătoreşti ziua Iubirii cu nume românesc? Vrei să fii câştigător al inimii?

Compune o ghicitoare sau poezie pornind de la versurile:

“Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu – iar eu marea”.
(Miron Radu Paraschivescu, “Pârâul şi marea”)
şi dă frâu liber sentimentelor tale!

Cum funcţionează concursul?
Simplu! Intră pe www.asociatiavista.ro şi trimite-ne creaţia ta însoţită de datele personale şi de contact la adresa de e-mail office@asociatiavista.ro .

Există reguli?
Bineînţeles!
Ghicitoarea / Poezia nu trebuie să depăşească 50 de cuvinte.
Mesajele care conţin expresii vulgare sau licenţioase sunt respinse automat.

Cine câştigă şi ce va câştiga?
Premiul I: Participantul cu cea mai originală creaţie va câstiga volumul de poezii “Vreau să mă scald în iubire”, cu dedicaţie din partea autorilor: Anca-Georgiana Şerban şi Dragoş-Andrei Preutescu, o rama foto , un cadou “surpriză” şi o diplomă din partea Asociaţiei VISTA.

Urmatorii 5 participanţi selectaţi vor primi câte un volum de poezii “Vreau să mă scald în iubire”, cu dedicaţie din partea autorilor şi o diplomă din partea Asociaţiei VISTA.

Când putem câştiga?
Creaţiile vor fi trimise până la data de 20 februarie 2010. Ele vor fi evaluate de drd. Costina Creiţă, profesor de Limba şi Literatura Română la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Iaşi şi de către directorii departamentelor din cadrul Asociaţiei VISTA.
Câştigătorii vor fi anunţaţi pe site şi contactaţi de către membrii Asociaţiei pe 24 Februarie pentru înmânarea premiilor.

Pentru informaţii suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa de e-mail: elena.ungureanu@asociatiavista.ro sau la numărul de telefon: 0748.35.02.85.
Iar acum treci la treabă şi demonstrează că esti în stare să iubeşti româneşte!
Îţi dorim mult succes!

Timpuri inghetate!...

... Imi creionez pe o coala de hartie... amestec de sentimente, visari si amintiri. Ma intorc si privesc in valtoarea vietii si degust, din nou, clipele ce au trecut. Incep acum sa cred ca aud culori si vad sunete. Zumzetele feerice ce imi inunda timpanele imi amintesc ca lumea este-n sarbatoare! Un fulg zambitor imi dezvaluie a lui poveste in fuga sa catre pamant, asternandu-se usor in palma mea si... s-a topit! Totul capata nuanta, toate se impodobesc... admir un glob de sticla in care se oglindeste, unduit, al meu chip... zdobit sau fericit?! Regi mari in mijlocul oraselor, imbracati in straie de sarbatoare, cu facliile orbitoare, le zaresti coroanele la cer strigatoare... printre oamenii tot mai grabiti! Cetateni rosiatici, cu barba albicioasa, canta si danseaza pe strazile vietii, carand sacii cu cadouri, alaturi de vestitul Rudolf. Toate acestea vor sa prevesteasca o noapte tainica, in care iubirea va domni peste tot si toate. Se apropie Craciunul... sarbatoarea magica ce ne purifica sufletele de gudronul lasat asupra noastra de lucrurile lumesti...! Cum? aducandu-ne alaturi de familii, de persoanele iubite, doar prin simpla traditie ce spune ca Nasterea lui Iisus, praznuieste adunarea celor dragi in jurul bradului in noaptea de Ajun, lasandu-ne inimile sa glasuiasca in cor... colinde! Stau acum in casa ... privind prin ochiul de fereastra... si incerc sa vad dincolo de sticla... Cad in visare... impodobesc un bradut, e armonie, veselie, sunt cu cei dragi, ,,afara ninge linistit, si-n casa arde focul"..! Zaresc scanteile reflectandu-se in globuri si zumzetele rasetelor celor dragi - ma apropii de ei... BbUuFf! Am dat cu capul de sticla geamului... clipesc adesea, o lacrima se prelinge...dar e inghetata rapid de frigul iernii ce-l simt in sufletul meu...!

Oameni + viata = experienta

Destul de multa vreme a trecut de cand nu am mai postat pe pagina mea virtuala. Cum mi s-a mai intamplat, timpul este cel care ma tradeaza uneori. Am multe sa va povestesc si nu stiu nici cu care sa incep.

Revin la vacanta de vara - pentru inceput - de-a lungul careia am avut din nou multe de invatat. Pot afirma ca am asteptat sa se decanteze informatia acumulata…! Cele trei luni m-au invitat tot pe bancile scolii, dar de aceasta data o scoala a vietii. Am fost plecata din localitate, am vizitat locuri noi, ,,m-am contopit” cu natura, am alergat pe plaiurile romanesti, am visat cu ochii deschisi si in final am cunocut oameni noi. Ehhh… si, cam de aici pleaca si bunele si relele. Am avut ocazia in aceasta vara sa petrec mai mult timp in preajma copiilor, discutand cu acestia in pasi de dans si savurand din energia lor debordanta. Pe langa copii am avut ocazia sa cunosc si adulti, pe fata carora ,,dansau” superficialitatea, aroganta si mai presus de toate ipocrizia. Inconjurata de astfel de persoane, care mereu doreau sa le arate celorlalti ca servesc cultura pe tava, in final lovindu-se cu capul de pragul de sus, stateam si ma gandeam adeseori la puritatea taranului roman. Pe fata acestuia puteai la orice ora sa regasesti blandete, poate ani de munca grei, o lupta cu viata dusa cu diplomatie, intr-un cuvant SIMPLITATE. In actualul spatiu temporal, ne lovim vrand, nevrand de modalitatile josnice in care unii semeni ai nostri incearca sa iti argumenteze in fata ca poti azi sa fii mai stupid ca ieri, dar in viziunea lor mai castigat azi decat maine..! Oare de ce este nevoie sa ajungem sa ne furam, sa ne injosim, sa ne prostim unii pe altii? Oare de ce simplitatea si umanitatea pierd teren tot mai mult teren in fata nedureroasei prostii si a impertinentei grosolane? Multe intrebari avem…. Putine raspunsuri gasim!

Poate acest articol este mai dur din punct de vedere al limbajului sau ai tonalitatii folosite, insa privesc in jurul meu si vad o realitate cruda, si cu atat mai crunta cu cat unii dintre noi o intretin si ii asigura continuitate...!

... titlul se afla in gandirea noastra...!

,, Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare? "

A fost dragoste la prima vedere intre mine si acest text... nu ii stiu exact radacinile si poate nici nu conteaza acest lucru, insa m-a captivat. La prima vedere ceva sofisticat... O noua examinare..! Ai ocazia sa intri in lumea cuvintelor, sa fii arhitectul universului lor, sa inveti astfel sa le dai viata prin prisma ratiunii umane si a sentimentelor, ce uneori ne ajuta sa ne lasam dusi de val, dar intr-un mod constructiv.
In final....concluzionez ca iubirea nu are limite, ei ii sunt puse doar granite, in aceasta lume... trebuie sa ajungem sa credem ca ,,iubirea este arhitectul universului".... doar asa putem aspira catre cea absoluta! :)

E ciudat acest articol, insa asta mi-a venit sa scriu si nu am ezitat plus ca acest text de mult vroiam sa il pun pe blog... insa imi lipsea starea de spirit necesara ... iar acum o am... adica una melancolica in care simt cum imi curge prin vene iubirea si totusi simt ca ea este doar un ideal la care aspiram cu totii ... dar ea este ca o muza... ceva mirific ce nu putem atinge... este doar ca o halucinatie care ne stimuleaza mereu, dar cu greu se ajunge... la dobandirea ei..! Iar cei care o fac... nu se vor simti fericiti pe deplin pentru ca putini ajung acolo...sa cunoasca iubirea si fiind putini... se vor simti singuri... poate nedreptatiti si de ce nu, poate chiar neiubiti ... adeseori ...!

Sportul

Adeseori ne intrebam cat de benefic, sau nu, este sportul? Dar intrebarea care ne framanta pe multi: chiar poate fi sportul cel care scoate tot ce-i mai bun din noi?... Stateam astazi de vorba cu prietena mea cea mai buna (Andreea) despre acest subiect si am ajuns la mai multe concluzii.

Intradevar, in sport toti putem gasi alinare, libertate, noutate. Poate ca acum o sa spuneti .. cu ce ma alina pe mine sportul...? si Andreea mi-a sugerat un foarte bun exemplu. Un amic de-al ei s-a nascut cu disabilitati (picioarele mai scurte - 65 cm) si a gasit in sport, mai exact rollerblading, motivatia de a trece peste complexul sau. Acest lucru la stimulat foarte mult sa devina campion international la sporturi urbane, putandu-se lauda cu peste 10 ani de experienta.

Sportul este accesibil tuturor categoriilor de oameni, iar datorita faptului ca are foarte multe ramuri si este flexibil poate fi adaptat oricarei persoane, inclusiv celor care nu au fost inzestrati cu talent in planul artistic, deoarece performanta in sport nu este ereditara ci se dobandeste pe parcursul vietii. Drumul care duce catre performanta este cel care ne ajuta sa evadam din monotonia vietii cotidiene.

Dragostea, (doar cum sa uit eu de ea si sa nu o pomenesc nu?), se regaseste si ea in sport si este cea care ajuta foarte mult la imbunatatirea aptitudinilor. Bine, acum depinde de perspectiva fiecaruia, dragostea pentru sportul in sine sau cea venita din partea persoanei iubite.... intalnite chiar pe parcursul practicarii hobby-ului, sau nu.

In final sportul este cel care scoate ce-i mai bun din noi, cel care ne ajuta sa facem cunostinta cu campionul din noi, care ne ofera o noua motivatie in fiecare zi si nu in ultimul rand noi prieteni care impartasesc acelasi hobby...!

,,Iubeste-ti persoana iubita, atunci cand merita mai putin, pentru ca atunci s-ar putea sa aiba cea mai mare nevoie…!”

Acesta este un citat care ,,mi-a facut cu ochiul “ in timpul lecturarii unei carti! M-am oprit din citit si am meditat ceva timp…! In profunzimea cu care am incercat sa descifrez taina cuvintelor am concluzionat ca mult adevar graiesc acestea. Atunci cand toate lucrurile descurg bine, adica viata ti-a pus in cale o portiune de drum cu mai putine obstacole, ai impresia ca realitatea este roz si esti fericit, pentru ca simti cum dragostea iti rodeste in suflet. Insa vine si momentul in care aceeasi viata ,,isi arata coltii,, si poate mai mult decat atat si-i infinge adanc in sperantele tale. Presati de acele clipe, de respectivele greutati avem uneori tendinta de a ne resemna, de a ne pune in fata scutul protector, care este in acelasi timp unul plin de duritate si implusivitate.

Ehh… acelea sunt momentele in care de cele mai multe ori suntem etichetati, respinsi si poate chiar judecati cu sange rece doar pentru faptul ca cineva … de undeva… ne pecetluieste soarta si ne face cunostinta cu noi…. acei noi facuti din calitati si deopotriva defecte. Greseala oamenilor, in general, tocmai aceasta este , ca nu ne gandim ca poate tocmai in acele perioade de timp nefaste avem nevoie de comunicare, de o persoana draga langa noi cu care sa impartim ,,povara greutatilor”, de o alinare, de un zambet cald oferit de cel in care ti-ai sadit samanta iubirii si tocmai de rodul acesteia ce astepti cu ardoare sa-ti fie oferit spre a te intari. Cam asa stau lucrurile, tocmai atunci cand putem parea absurzi sau poate de neinteles, cand meritam mai putin sa fim iubiti…. Abia in acele crampeie din viata, dragostea isi poate atinge cu adevarat scopul: de a vindeca, de a da forta si de a deveni pictorul visurilor inimii noastre....!

AMF – Academia de Mofturi si Fite

Hmmm… am văzut de curând într-o emisiune a lui Măruţă, pe Pro Tv, acest titlu care mi-a rămas în minte !

Tot mai des în zilele noastre, în aceasta ţară, începem să ne confruntăm cu un nou curent : Fiţomofturologia! Este o mişcare în vogă, care reuneşte un număr de adepţi – fiţomofturologi – în baza unor înclinaţii comune precum: capriciozitatea excesivă, evidenţierea unui ton arogant în care se accentuează superioritatea dusă la extrem şi să nu uităm de comoditatea cu care aceştia aşteaptă sa fie aduşi la rangul de zei, chiar idolatrizaţi…. sau staţi!! dacă se poate, mai întâi să trecem prin proba ,,rugăminţilor îndelungate” pentru a ne fi permis să-i idolatrizăm.

În sfârşit, sunt şi eu de părere că ar trebui ca în ţara noastră să se mai înfiinţeze o nouă academie: AMF – Academia de Mofturi şi Fiţe. Am putea pune chiar şi o taxă anuală la această academie şi pot garanta că pe baza celor care ar putea să fie admişi numai după examinarea orală, şi ar achita taxa în cauză, ar scoate România până şi din vestita criză financiară…! Sau dacă e prea mult, ne putem rezuma doar la reparaţiile craterelor din autostrăzile noastre…! Însă privind în jur ne putem reorienta în orice moment către împrumuturile de speranţă ale băncii lui Dragos (http://dapreutescu.blogspot.com/2009/03/stiu-de-la-cine-trebuie-sa-imprumutam.html) ….dar asta-i deja alta problemă! … :)